Dora d’Istria şi Începuturile alpinismului românesc

Elena Ghica, prinţesǎ Koltzoff-Massalsky, cunoscutǎ sub pseudonimul literar Dora d’Istria, poate fi consideratǎ primul alpinist român. Ea publicǎ în anul 1856 lucrarea ,,La Suisse allemande et l’ascension du Moench” în care descrie ascensiunea în premierǎ a vârfului situat între Jungfrau şi Eiger din Alpii bernezi. Astfel Dora d’Istria se alǎturǎ unui grup restrâns de femei (menţionate şi în lucrarea lui Richard Cortambert – ,,Les illustres voyageuses”, publicatǎ la Paris în anul 1866) pentru care cǎlǎtoriile şi ascensiunile montane deveniserǎ o formǎ de emancipare, în ciuda prejudecǎţilor din epocǎ referitoare la condiţia femeii în societate.
Expediţia a pornit din Grindewald cu destinaţia iniţialǎ Jungfrau, echipatǎ cu scǎri, frânghii şi pioleţi pentru traversarea gheţarilor, ghizii însoţitori fiind Peter Jaun din Meiringen, Peter Bohren, Johann Jaun, Johann Almer şi Ulrich Lauener. Contrar cutumelor sociale de la vremea respectivǎ, Dora d’Istria purta îmbrǎcǎminte bǎrbǎteascǎ: pantaloni de lânǎ, o tunicǎ cu nasturi pânǎ la genunchi, o pǎlǎrie rotundǎ de fetru tipicǎ zonei şi o pereche de ghete mari şi butucǎnoase. Atunci când, ajunşi în apropierea vârfului Jungfrau, membrii expediţiei şi-au dat seama cǎ acesta era imposibil de atins din cauza distanţei rǎmase de parcurs şi a semnelor de înrǎutǎţire a vremii, Dora d’Istria a refuzat abandonarea ascensiunii şi a propus escaladarea vârfului Mönch. Pentru cǎlǎtorii bogaţi din Europa, în special aristocraţii victorieni din Marea Britanie din a doua jumǎtate a secolului XIX care au inventat noua formǎ de turism alpin şi au transformat-o într-o disciplinǎ sportivǎ, Alpii deveniserǎ un ,,teren de joacă” (The Playground of Europe – Leslie Stephen) cu reguli bine stabilite, printre care escaladarea vârfurilor pentru a arbora drapelul naţional, aspect relatat şi de cǎtre Dora d’Istria.
Ascensiune în premierǎ sau fals literar?
Unul dintre primii care au pus la îndoialǎ veridicitatea acestei relatǎri a fost preşedintele clubului alpin elveţian Gottlieb Studer în lucrarea ,,Uber Eis und Schnee” dedicatǎ istoriei explorǎrilor alpine. Britanicul Arnold Lunn neagǎ şi el atingerea vârfului în lucrarea ,,A century of mountaineering 1857-1957”. Confesiunea unuia dintre ghizii participanţi la expediţia de pe Mönch, Hans Jaun, prezintǎ o versiune foarte diferitǎ de cea descrisǎ de cǎtre Dora d’Istria.*
Astǎzi certificatul de ascensiune semnat de cǎtre ghizii elveţieni în data de 13 iunie 1855 la Interlaken poate fi vǎzut la Galeria Turismului Montan şi reprezintǎ dovada controversatǎ a acestei ascensiuni uitate de la mijlocul secolului XIX!