Karl Lehmann și povestea primilor ghizi montani din Carpați

/ Istoria turismului / By
Cei mai buni cunoscători ai potecilor din Carpaţi, care au devenit ulterior călăuze pentru primii turişti, au fost vânătorii din satele de munte. Stănilă, Gelepeanu şi Butmăloiu ȋn Bucegi, Gârniţă şi Minea ȋn Piatra Craiului, Gheorghe Budac ȋn Munţii Făgăraşului sunt doar câţiva dintre cei mai cunoscuţi. Ȋncă din 1884 primele călăuze montane, pregătite şi recrutate de către S.K.V. (Siebenburgischen KarpathenVerein/Societatea Carpatină Ardeleană a Turiştilor) dintre localnicii cu experienţă de munte, au primit o legitimaţie tipărită în limbile română, germană şi maghiară, precum şi insigne de recunoaştere. Călăuzele au fost instruite să se orienteze cu ajutorul hărţilor, dar şi să acorde primul ajutor în caz de accidente. Ȋn 1906 s-a ȋnfiinţat o casă de pensii pentru ghizi şi una de asigurări pentru accidentaţi, dar şi un fond (Karl Conradt) pentru ajutorarea ghizilor.
Ȋnsă primii ghizi montani oficiali, acreditaţi de către Oficiul Naţional de Turism (O.N.T.), apar de abia în anii ‘30. Din ghidul „Braşovul şi împrejurimile” (1938) aflăm că „organul oficios al turismului şi circulaţia străinilor, în Braşov, este Oficiul Local de Turism”, iar „conducători turistici acreditaţi de oraşul Braşov sunt Carol Lehmann şi Oscar Tontsch”. Totodată Karl Lehmann se numără printre artiştii fotografi cărora li se aduc mulţumiri pentru sprijinul pe care l-au adus la editarea acestei călăuze turistice. Karl Lehmann s-a născut în 17 martie 1894, la poalele Pietrei Craiului, în localitatea Bran. În lucrarea sa „Pe crestele Carpaţilor”, N. Baticu susţinea că acesta „a mers pe munte încă de copil, de pe la 1900 şi cunoaşte perfect munţii Bucegi, Piatra Craiului şi Munţii Făgăraşului”. Dr. A. Rudeanu afirma în Buletinul Clubului Alpin Român din 1938 ȋntr-unul din articolele grupate sub titlul de ,,Ascensiuni grele ȋn Munţii Făgăraşului” că ,,pentru versantul nordic trebuie să vorbim ȋn primul rând de Lehmann de la Oficiul de Turism Braşov. Trebuie să spunem numaidecât că nu este vorba de o călăuză obişnuită ci de un excelent camarad de munte. Cunoaşte regiunea foarte bine, ştie nomenclatura exactă a locurilor şi este un gentleman perfect. Fiind extrem de ocupat trebue o înţelegere prealabilă cu dânsul”.
Mai multe detalii despre Carol Lehmann aflăm din interviul pe care, la vârsta de 90 ani, l-a acordat lui Ion Preda în „Almanahul turistic ‘85” şi în care acesta afirma:
,,Pe lângă multele sale meserii, a fost şi cabanier. Orice ar fi făcut în tinereţea lui – şi se ocupa cu de toate: avea pasiunea fotografiatului, colecţiona timbre, vederi şi bancnote, picta şi desena – muntele rămânea marea pasiune a vieţii sale. N-a fost un drumeţ de munte ca oricare altul. A bătut potecile alpine cu folos pentru el şi mai ales pentru alţii: a strâns mereu pe lângă el pe iubitorii de drumeţie, i-a învăţat cum să se echipeze, cum să meargă, cum să iubească natura lor, mai ales cum să o ocrotească, cum să se respecte oamenii între ei pe înălţimile alpine, unde totul trebuie să fie pur, natura şi sufletul uman. Umbla prin păduri, observa viaţa animalelor, iarna le căra cu spatele hrană, stătea zile la rând la taină cu pădurarii bătrâni, desena hărţi ale munţilor, schiţe de poteci, cu rucsacul greu de hrană şi scule pleca prin munţi şi repara potecile, întocmea podeţe, balustrade, curăţa izvoarele, planta marcaje turistice. A fost primul care a executat marcaje şi a croit poteci turistice în munţii ce înconjoară Braşovul. Şi azi se recunoaşte: dacă în judeţul Braşov sunt 1500 km de drumuri turistice montane, mai bine de 80 la sută sunt marcate şi trasate de Carolus Lehmann.”
La Galeria Turismului Montan din Cârţişoara fotografii, legitimaţii, hărţi, publicaţii şi piese de echipament ce i-au aparţinut ghidului braşovean Karl Lehmann spun povestea fascinantă a unei vieţi dedicate ȋn ȋntregime muntelui. Ȋn imaginile postate puteţi descoperi secvenţe din activitatea turistică a lui Karl Lehmann care, alături de prietenii săi (inclusiv Salvamont Braşov cu Aristide Stavros şi Mircea Opriş), a amenajat trasee şi a construit refugii pentru iubitorii muntelui. Astăzi refugiul de la Vf. Ascuţit din Parcul Naţional Piatra Craiului, precum şi traseul de legătură dintre Şaua Padinei Ȋnchise şi cabana Curmătura ȋi poartă numele, ca o recunoaştere postumă a activităţii sale turistice.