Prima ascensiune documentatǎ a vârfului Negoiu din partea nordicǎ a fost realizatǎ în anul 1837 de cǎtre preotul sibian Johann Michael Ackner. El a constatat şi altitudinea vârfului, dar lumea ştiinţificǎ nu a luat cunoştinţǎ de aceasta, afirmǎ Dr. A.B. Szalay în vasta sa lucrare dedicatǎ Munţilor Fǎgǎraşului. La vremea respectivǎ cel mai înalt vârf din masiv era considerat Suru, prima expediţie pe acest vârf fiind descrisǎ de Fichtel încǎ din anul 1782.
Personalitate complexǎ, Johann Michael Ackner (1782-1862) a studiat la Wittenberg şi Göttingen, specializându-se ȋn filozofie şi teologie, dar a studiat şi istorie, filologie, ştiinţele naturii şi alte discipline. A predat timp de câţiva ani filologia şi arheologia la Gimnaziul din Sibiu, iar din 1821 a devenit preot ȋn Guşteriţa (Sibiu). Ȋntre 1832 şi 1847 a călătorit mult ȋn căutarea unor vestigii dacice şi romane, a colecţionat antichităţi şi minerale şi a scris câteva lucrări de arheologie şi istorie naturală. Membru al Academiei Leopoldina, acesta devine un paleontolog şi mineralog de frunte. Între 1847 şi 1855 elaboreazǎ un studiu general al mineralogiei din Transilvania, lucrare publicată la Sibiu ȋn anul 1855 cu titlul ,,Mineralogia Transilvaniei, cu indicaţiuni geologice” şi premiată de Societatea pentru cercetarea Transilvaniei. Harta ataşatǎ acestei lucrǎri este una dintre primele unde apar menţionate denumiri de vârfuri din Alpii Transilvaniei, inclusiv Negoiu şi Viştea Mare, și poate fi văzută la Galeria Turismului Montan.
